AURORA
Aurora este zeița romană a zorilor de zi dar și fiica Theiei, titanida care a dat naștere Selenei, (zeița Lunii), lui Helios (Soarele) și lui Eos (Aurora). Conform legendei Aurora se trezește la sfârșitul nopții, iese din ocean și risipește ceața dimineții,  anunțând apariția soarelui  care o urmărește cu carul său. Aurora este reprezentată fie cu aripi, fie într-un car tras de doi cai înaripați.
Se spune că datorită unui blestem al Afroditei, Eos ( Aurora) se îndrăgostea de  bărbații tineri și frumoși, printre ei fiind  Orion, Phaethon ( după unele surse fiul lui Helios și al nereidei Clymene , după alte fiul lui Eos și al lui Cephalos), Kephalos (Cephalus) și Tithonos (Tithonus), ultimul devenindu-i soț.
FORTUNA
Fortuna putea fi reprezentată de asemeni tristă și oarbă, după cum descrierile moderne ale Justiției, încep să reprezinte caracterul capricios al vieții. Fortuna avea o suită care includea Copia printre binecuvântările sale. Sub numele Annonaria ea proteja proviziile de grâne. 
Fortuna era acceptată de către mame. Conform tradiției, cultul său a fost introdus Romei de către Servius Tullius. Fortuna avea un templu în Forum Boarium, un sanctuar public pe Quirinalis, precum geniul tutelar al Romei însăși, Fortuna Populi Romani, "norocul romanilor", și un oracol în Praeneste.
GRATIILE
În mitologia greacă, Grațiile (sau Cele trei Grații) sau Haritele erau personificări ale grației și frumuseții feminine. Romanii le numeau Gratiae. Erau fiicele lui Zeus și ale Eurynomei, trei la număr: Aglaea, Euphrosyne și Thalia. Sălășluiau în Olimp, unde trăiau alături de muze, și erau deopotrivă protectoarele poeților. Erau socotite când însoțitoarele lui Apollo, când ale Atenei sau ale Aphroditei, mai rar ale lui Dionysos. 
HERACLE
Heracle, cunoscut și sub numele de Hercule în limba română (din latină Hercules), născut Alcaeus sau Alcide, este cel mai cunoscut erou din mitologia greacă, neîntrecut în forță și vitejie și care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor. Grecii antici sărbătoreau festivalul Heracleea, care comemora moartea lui Heracle, în a doua zi a lunii Metageitnion (sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august). 
Heracle - numit de către romani Hercules - era fiul lui Zeus și al Alcmenei. Pentru a se uni cu Alcmena, Zeus a luat chipul și înfățișarea soțului ei, Amfitrion, plecat să lupte împotriva teleboenilor. Din unirea Alcmenei cu Zeus s-a născut Heracle, iar din unirea Alcmenei cu Amfitrion, sosit imediat după aceea, s-a născut Ificles, frate geamăn cu Heracle.
HIGIA
Higia (Hygiea) sau Higeea era zeița sănătății și curățeniei în mitologia greacă, fiind fiica (sau, după o altă versiune, soția) lui Esculap, zeul medicinei și soției sale Epione. Cuvântul igienă este derivat din numele său. Higia este reprezentată adesea cu un șarpe (șarpele lui Esculap) încolăcit în jurul corpului și ținând în mână o cupă din care bea șarpele, Cupa Higiei cu șarpele încolăcit a devenit simbolul farmaciilor și produselor farmaceutice.
Higia învăța oamenii cum să trăiască sănătos, în timp ce sora sa, Panaceea, zeița vindecării, se îngrijea de ei cu ajutorul leacurilor și simboliza medicina curativă. Higia veghea asupra stării de sănătate a animalelor și a oamenilor, prevenea bolile, alinând sau vindecând suferința și durerea. Ea a arătat rolul alimentației sănătoase în prevenirea bolilor și a înființat băi publice încurajând oamenii să le frecventeze. În cinstea ei au fost ridicate temple în Epidaur, Corint și Cos. În mitologia romană, Salus, zeiță protectoare și personificare a sănătății și prosperității, este adesea identificată cu Higia, din mitologia greacă.
JUPITER
În mitologia romană, Jupiter sau Iupiter deținea același rol precum cel al lui Zeus în panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai Înalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea supremă a statului roman, având în grijă legile și ordinea socială. Jupiter este o derivare a lui Jove și pater (latină: tată). 
Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter și a fost punctul de plecare pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai vizibilă în limba franceză jeudi, de la Jovis Dies).
În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca fiind derivat din același zeu precum și zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei de marți. 
MAIA
În mitologia greacă, Maia este considerată fiica lui Atlas și a Pleionei și cea mai mare dintre pleiade. O altă variantă zice că ar fi fiica lui Sterope. Era cea mai frumoasă și mai timidă dintre toate fiicele lui Atlas. Cucerit de frumusețea ei, Zeus s-a unit (a făcut dragoste) cu ea într-o peșteră de pe muntele Cyllene. În urma acestui fapt Maia l-a născut pe zeul Hermes.
În mitologia romană, însă, Maia reprezintă o divinitate veche de origine obscura. Simboliza, se pare, primăvara. Îi era asociată luna mai. Mai târziu a fost elenizată și unită cu Maia din mitologia greacă și, prin asociere, a devenit mama lui Mercur.
MARTE
Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor câmpului și chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte.
MINERVA
Minerva este numele roman al zeiței numite de greci Pallas Athena. Aceasta era zeița înțelepciunii și a războiului drept (spre deosebire de Ares, zeul războiului nedrept și al violenței). S-a născut din capul lui Jupiter / Zeus după ce mama ei a fost înghițită de către acesta și a ales să rămână pe veci fecioară. Este de asemenea zeița artelor și a meșteșugurilor patronând deopotrivă mobilitatea minții, era pentru romani și inventatoarea construcțiilor navale. 
Zeita Minerva a fost considerata una dintre cele mai importante divinitati ale lumii antice greco-romane. Ea ocupa locul al treilea, dupa Iupiter, stapinul Atotputernic, si Iuno, sotia acestuia, in lista celor 12 divinitati de frunte, omagiate la Roma (asa-numitii dii consentes), care formeaza „triada capitolina“ (denumirea unui templu de pe colina Capitoliului roman). Ea ocroteste mestesugurile, stiinta agricola, fiind inventatoarea constructiilor navale, a strategiei militare (razboaie calculate), patronind, totodata, intelepciunea si abilitatea mintii.
MORPHEUS
Morfeu (Morpheus) a fost zeul grec al viselor, unul dintre cei o mie de fii ai lui Hypnos. Fiu al Somnului si al Nopții, zeul viselor in mitologia greacă; în vis lua formă omenească. Avea aripi de fluture, și în mână frunze de mac, cu care atingea pleoapele muritorilor. În alte reprezentări, el apare sub forma unui bătrân cu aripi, cu o coroană de mac pe cap și cornul abundenței în mână.
Zeul grec al somnului Morpheus este un zeu minor. Pentru el oamenii tratate înainte de a merge la culcare, pentru a se scăpa de coșmaruri. Este de la acele vremuri existau expresii care sunt populare până în prezent: „predea Morpheus“, etc. Ceea ce este interesant, numele morfinei substanțe narcotice are o relație directă cu acest zeu. Numele Morpheus din limba greacă se traduce ca „vise de formare.“