IRIS
Reprezentată ca tânără fecioară cu aripi de aur, Iris este sluga personală a zeiței Hera și curiera specială a acesteia și a lui Zeus din ordinul căruia cară apă din Styx cu ulciorul, adormindu-i cu această apă pe sperjuri. Ca simbol personificat al curcubeului, era considerată mesageră între zei și oameni: penetrând bolta cerească, Iris dădea la o parte în fiecare seară perdeaua ce o acoperea, făcând să apară stelele. Totuși, fidelitatea tinerei mesagere se curmă când ea este obligată să abată atenția stăpânei sale Hera de la momentul nașterii lui Apollo, de către Leto.
Denumirea florii de iris vine de la cuvantul grecesc iris care inseamna curcubeu. Legenda florii de iris porneste de la zeita greaca Iris, zeita soarelui, mesager intre Olimp si Terra, drumurile sale fiind marcate de un curcubeu multicolor. Zeita Iris prelua mesaje zeilor de pe Muntele Olimp, tinut divin numit si “ochiul paradisului”, si insotita de un nor de stropi stralucitori care formau un minunat curcubeu, le aducea pamantenilor. Astfel, in mitologia greaca, florea de iris era un simbol al Ideii de comunicare.
MEDUSA
În mitologia greacă Medusa  a fost o ființă mitologică, descrisă ca fiind o femeie hidoasă, care are șerpi în loc de păr. Totodată, aspectul ei monstruos este însoțit de o abilitate de a pietrifica pe oricine o privește direct în ochi. Majoritatea surselor o descriu ca fiind fiica lui Phorcys și Ceto, cu toate că autorul Hyginus (Fabulae Preface) consideră că Medusa este fiica lui Gorgon și Ceto.
Medusa a fost ucisă de eroul Perseus cu ajutorul Atenei și al lui Hermes. A ucis-o tăindu-i capul, iar abilitățile de pietrificare s-au conservat[4] până în momentul când a fost înmânat Atenei, care l-a întipărit pe egida ei, purtată drept platoșă. Din corpul neînsuflețit al Medusei au răsărit gigantul Chrysaor și calul înaripat Pegas, rezultați în urma unirii sale cu Poseidon.
NEMESIS
Nemesis era, în mitologia greacă, zeița răzbunării care pedepsește crimele, conservând și supraveghind ordinea și echilibrul în univers sub raportul moral, prin cântărirea riguroasă a fericirii și nenorocirii umane. La Homer, numele comun νέμεσις are sens de justiție divină: la origine, νείμειν înseamnă "a împărți (echitabil)", sensul fiind legat de distribuirea egală a șansei și neșansei, deoarece dereglarea proporției între noroc și ghinion nu rămânea nepedepsită. 
NIKE
Pentru Hesiod, ea este fiica titanului Pallas și a râului Styx și este trimisă să lupte de partea lui Zeus împotriva titanilor. Se pare că atenienii nu au avut un cult separat al zeiței Nike. La început ea a fost în legătură și confundată cu zeița Pallas Atena, distribuitoarea victoriei, fiind separată de Pallas Athena în decursul timpului. Athena și Zeus sunt reprezentați având mici fragmente din caracteristicile zeiței Nike. Athena împreună cu Nike sunt fără aripi iar Nike ca zeiță separată este tot timpul cu aripi. 
Nike apare având în mână o creangă, o coroană cu flori sau condicele lui Hermes și este portretizată ca victorioasă sau atunci când gravează victoria pe un scut. 
PANDORA
Pandora a fost în mitologia greacă prima femeie de pe pământ. Ea a fost creată de zeii care, geloși pe Zeus care crease bărbații, au hotarât să creeze o femeie perfectă. Hefaistos, zeul meșteșugăritului, folosind apă și pământ, i-a dat corp și chip. Ceilalți zei au înzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat frumusețea, Atena înțelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes puterea de convingere. De aici și numele său, Pandora însemnând în limba greacă cu toate darurile.
POSEIDON
În mitologia greacă, Poseidon, fiul lui Cronos și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghițit de către tatăl său și apoi dat afară. În mitologia romană este cunoscut sub numele de Neptun. Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană, iar lui Poseidon Împărăția apelor. El sălășluia în fundul mării împreună cu soția sa, Amfitrita, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin și purtat de un car tras de cai înaripați, spinteca valurile.
Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniștite, el scotea insule la iveală sau le scufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se închege lacuri. Odată el a încercat împreună cu Hera și cu Atena să-l pună în lanțuri pe Zeus, dar încercarea a dat greș. De atunci Poseidon a fost mereu alături de preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii.
PROMETEU
Prometeu este fiul lui Iapet și al Climenei (sau al Asiei, ambele fiice ale lui Ocean) și fratele lui Atlas și al lui Epimeteu. Se căsătorește fie cu Celeno, fie cu Climene. Printre copiii lui se numără Deucalion, Licos și Himerea și, în funcție de sursă, Etneos, Elen, eroul fondator al elenilor, și Tebe, deși aceștia din urmă mai sunt considerați copiii lui Deucalion. În funcție de sursă, Prometeu a creat omul din lut însuflețindu-i cu foc, dar această legendă nu apare în Teogonia. În schimb Prometeu era considerat acolo binefăcătorul oamenilor. Pentru ei l-a înșelat pe Zeus de două ori. Prometeu. Statuie de bronz a sculptorului belgian Joseph-Marie-Thomas Lambeaux (1852-1908) expusă în Parcul Herăstrău.
Oamenii trebuiau să sacrifice un taur zeilor la Mecone, probabil un nume pentru orașul antic Sicion din nordul Peloponezului. Prometeu a luat oasele și pielea taurului și le-a ascuns sub un strat gros de grăsime. Apoi a luat carnea și a ascuns-o sub stomacul animalului și l-a pus pe Zeus să aleagă. Acesta, văzând grăsimea, a ales fără să-și dea seama, pielea și oasele. Făcându-le oamenilor partea cea mai bună la împărțirea unei jertfe destinate lui Zeus, titanul a atras pentru prima dată asupra sa mânia acestuia din urmă. Drept răzbunare, părintele zeilor le-a luat muritorilor focul.
STYX
Styx este râul al cărui nume este cunoscut de mulți, fără a ști însă care îi este originea sau ce reprezintă exact. Un râu care separă lumea viilor de lumea morților. Styx, se spune, se învârte de nouă ori în jurul ținutului lui Hades (infernul sau lumea de dedesubt). Numele său vine de la cuvântul grecesc stugein, care înseamnă ură, Styx - râul urii. 
Există șase râuri care separă infernul de lumea viilor. Acestea sunt:
-Acheron - râul tristeții
-Cocytus - râul plângerii
-Piriphlegethon - râul de foc
-Lethe - râul uitării
-Mnemosynne - râul memoriei
-Styx - râul urii
THANATOS
Thanatos a fost zeul morții în mitologia greacă, echivalent cu divinitatea feminină romană Mors. Thanatos este fiul zeiței Nyx (Noaptea) și a lui Erebos (Întuneric), fratele geamăn cu Hypnos, zeul somnului. Pentru că mitologia greacă evită de obicei detaliile sumbre, Thanatos era pomenit în cazuri extreme și, pe cât cu putință, ocolit și, din superstiție, rar invocat, deși era un zeu important.
Sisyphos a fost singurul care, printr-o viclenie, a reușit să-l pună pe Thanatos în lanțuri și să-l țină câțiva ani captiv, astfel încât, în acea perioadă nu a mai murit nimeni. Hesiod în Theogonia îl numește "odiosul Thanatos", "zeu teribil" care are "inimă de fier, suflet de aramă nepăsător în pieptul său".
URANUS
După Hesiod, printre fiii lor se numărau Titanii: șase fii (Oceanus, Coeus, Crius, Hyperion, Iapetus și Cronos) și șase fiice (Theia, Rhea, Themis, Mnemosyne, Phoebe și Tethys). Alți urmași sunt: Ciclopii, (care se numesc Brontes, Steropes și Arges și sunt cunoscuți mai târziu ca "giganții cu un singur ochi"), și cei trei monștri numiți Hecatonchiri, fiecare având o sută de mâini și 50 de capete.
Numele lor sunt Briareus, Cottus și Gyges. Alți copii ai lui Uranus și ai Gaiei sunt Erinye-le, care sunt spirite ale pedepsei și zeițe ale răzbunării. Erinye-le răzbunau relele făcute familiei, mai ales crima în cadrul familiei. După ce Uranus a fost castrat, sângele său a căzut pe pământ (Gaia) și astfel au fost concepuți Giganții. Aceștia aveau înfățișări monstruoase și erau foarte puternici.