CIRCE
În mitologia greacă, Circe sau Kírkē (în limba greacă, Κίρκη) era o zeiță, o nimfă sau vrăjitoare care locuia pe insula Aeaea. Această locație este uneori identificată cu peninsula Monte Circeo din Italia, al cărei denumire pare să provină de la numele zeiței. Circe era fiica lui Helios, zeul soarelui, iar mama ei fiind Perseis, o oceanidă. Era așadar sora lui Eetes, regele Colchidei, și a soției lui Minos, Pasiphae. Se spune că Circe avea puterea de a-și transforma inamicii în animale prin intermediul unor poțiuni magice.
DIONIS
Dionis era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmos și a Harmoniei. Se număra deci din cea de-a doua generație de zei olimpieni. Semele își găsi sfârșitul datorită geloasei Hera, care o determinase să-i ceară lui Zeus să i se arate în ipostaza sa zeiască. Zeus i-a apărut într-adevăr, înconjurat de fulgere și tunete, și i-a cauzat astfel moartea. Zeus a reușit totuși să-și salveze copilul încă nenăscut și l-a cusut în propria lui coapsă, de unde îl zămisli apoi pe Dionis. Astfel, Dionis este cunoscut drept zeul "care s-a născut de două ori". 
Ca să-și ferească copilul de Hera, Zeus l-a ascuns în casa regelui Athamas și a soției acestuia, Ino. Acolo Dionis a trăit îmbrăcat în haine femeiești pentru a nu fi recunoscut, dar a fost descoperit de Hera și, drept răzbunare, mințile lui Ino și lui Athamas au fost luate. Atunci Zeus îl încredințează pe Dionis prin intermediul lui Hermes nimfelor de la Nisa (vezi și Hyades), mai târziu lui Silen. O altă variantă afirmă că Hera i-ar fi convins pe titani să-l ademenească cu jucării, să-l sfâșie și să-i ardă corpul. Numai inima i-a rămas, păstrată de Demetra, Rhea sau Artemis, și din ea acesta a renăscut.
ELEKTRA
Electra cea mai celebra este fiica lui Agamemnon si a Clitemnestrei, sora lui Oreste si a Ifigeniei. Dupa ce-l ucide pe tatal ei, Agamemnon, intors din Troia, Egist se casatoreste cu mama ei, iar pe ea o inchide in palatul lui din Micene, tratand-o ca pe o scalava. De frica sau nu dea nastere unor urmasi care ar fi putut razbuna asasinarea lui Agamemnon, o casatoreste cu sila cu un taran. Ea il ajuta pe Oreste, intors sa vada mormantul tatalui lor, sa-i ucida pe Egist si Clitemnestra, iar cand fratele ei este chinuit de erinii, ea este alaturi de el si-l alina cu dragostea si grija ei de sora. Mai tarziu, Aletes, fiul lui Egist, auzind ca Oreste este mort, uzurpa tronul cetatii Micene, iar Electra pleaca la Delphi. Aici isi gaseste fratele, cu care se intoarce si detroneaza pe Aletes.
EUROPA
Europa era fiica regelui Agenor, care domnea în Fenicia. Vrăjit de frumusețea ei, Zeus plănuiește să o fure, se preschimbă într-un taur frumos și se alătură turmelor regelui. În timp ce Europa, împreună cu însoțitoarele sale, culegea flori, remarcă frumusețea taurului pe care-l încalecă. Zeus o răpește, ducând-o pe insula Creta. Pe insulă o seduce (netăinuindu-i că are soție), astfel, ea îi devine amantă.
Aflând adevărul, Europa, înșelată, se aruncă de pe o stâncă în mare, însă Afrodita o salvează. Pământul pe care a fost adusă de Zeus va primi numele ei. Europa i-a dăruit lui Zeus doi fii: Minos, care va ajunge regele Cretei, și Eac, judecător al lumii umbrelor. În mitologia Greciei antice, Europa a fost o prințesă feniciană pe care Zeus a răpit-o, după ce a luat forma unui taur de un alb strălucitor el a dus–o pe insula Creta, unde a dat naștere lui Minos, Rhadamanthus și Sarpedon.In alta varianta,Europa ar fi fost o nimfa.
HADES
Hades este zeul Infernului, sălășluind în împărăția umbrelor, pe care o cârmuie alături de soția sa, Persefona. Nu se cunoaște exact semnificația numelui, dar se presupune că vine de la „cel nevăzut” sau, după Socrate, „cunoașterea conceptelor elevate”. Este un zeu htonic, fiul lui Cronos și al Rheei. Este fratele lui Zeus, al lui Poseidon, al Herei, al Demetrei și al Hestiei.
Hades nu este tradițional considerat un zeu olimpian, deoarece nu stă pe muntele Olimp, ci în tărâmul morților, care se numește de asemenea „Hades”. Această împărăție cuprinde în general Tartarul, Câmpia Asfodelelor și tărâmul paradisiac destinat eroilor și celor favorizați de zei, precum și sufletelor oamenilor virtuoși, numit Elysium sau Câmpiile Elizee.
Numele lui se era de temut, așadar oamenii foloseau epitete și eufemisme. Pentru a-l împăciui, grecii băteau în pământ. Toate sacrificiile htonice, printre care cele închinate lui Hades, erau lăsate să sângereze într-un puț sau fisură în pământ, iar cei care făceau sacrificiul își întorceau fața. Când cineva murea, se obișnuia să i se pună un obol în gură sau alături, pentru ca acesta să-i poată plăti luntrașului Charon pentru a putea traversa râul, către lumea morților.
HAOS
Haos (sau Chaos) era personificarea haosului, a spațiului nelimitat care, în concepția grecilor, ar fi existat înainte de crearea lumii. Divinitate străveche, Haos era considerat de către unii drept fiul lui Cronos, de către alții drept tatăl lui Erebus, Aether, Hemera și Nyx. Etimologia termenului provine din limba greacă:  prin care se subînțelege o lume neformată, dezordonată, care după Hesiod a existat înaintea zeilor.
Prin explicarea mai detailată a termenului se poate asemăna această expresie cu un hău căscat (o prăpastie) ceea ce se găsește în greacă, zeii apăruți în acesată perioadă ar fi fost Gaia, Nyx, Erebos, Eros și Tartaros. Din punct de vedere geografic Haos după Hesiod ar fi o prăpastie de pe peninsula Peloponez, asemănată cu prăpastia dinainte de existența lumii ordonate Cosmos.
HELIOS
Helios, „Soarele”, era în mitologia greacă o divinitate solară, asemănătoare (uneori identificată) cu Apollo. Aparținea generației preolimpiene: era fiul lui Hyperion și al Theiei și frate cu Selene și cu Eos. Helios, închipuit ca un tânăr frumos și puternic, este zeul care aude și vede totul. Vestit de Aurora, care-l precede, el străbate zilnic bolta cerească pe carul său tras de patru cai iuți. 
Seara Helios coboară în apele oceanului, unde-și scaldă și-și răcorește caii înfierbântați, el însuși odihnindu-se într-un palat de aur, de unde pornește din nou la drum în ziua următoare. 
HIPPOLYTA
Amazoanele sunt niste razboinice care se carmuiesc singure, si care nu se insotesc decat cu straini, care nu-si pastreaza decat fiicele, pe fii lor orbindu-i sau mutilandu-i. Legenda spune ca spre a manui mai bine arcul si lancea isi taiau un san (lucru pe care operele de arta nu-l confirma nicidecum: amazoanele sunt femei de o deosebita frumusete). 
Luptatoare, femei care vaneaza, preotese, ele se inchina zeitei Artemis (Diana). In mitologia greaca, ele simbolizeaza femeile-care-ucid-barbatii: ele vor sa se substituie barbatului, sa rivalizeze cu el, infruntandu-l, in loc sa-l contempleze. Aceasta rivalitate secatuieste energia caracteristica femeii, calitatea ei de amanta si de mama, tandretea ei sufleteasca.
HYDRA
Hydra era sora lui Chimera și Cerberus, o altă creatură hidoasă, forjată de unirea părinților Typhon și Echidna. Era un șarpe mare cu nouă capete a cărei suflare, sânge și salivă erau atât de otrăvitoare încât chiar și mirosul ei poate fi mortal. Ea este cea mai cunoscută în povestea lui Heracles despre cei doisprezece muncitori ai săi. Heracle a trebuit să ispășească faptul că ia ucis pe copii când a trecut printr-o nebunie trimisă de zeița Hera. El la slujit pe regele Eurystheus, care ia dat douăsprezece muncitori sau sarcini, pentru a le finaliza.
Următoarea lucrare a lui Heracles era de a ucide șarpele mare. Sa dus la mlaștina Lerna, despre care se spune că este o intrare în lumea interlopă de pe Pământ. A atacat șarpele cu cluburi, săgeți și, în cele din urmă, a început să-și taie capul; Totuși, ori de câte ori a tăiat un cap, două capete s-au regenerat în locul lui. Asistat de nepotul său Iolaos, a început un foc cu bastoane. Apoi, de fiecare dată când a tăiat un cap de Hydra, a făcut cauterizată rana cu bastoanele arzătoare, împiedicându-i să crească înapoi. Hydra avea un cap nemuritor, pe care Heracles la ascuns sub un munte mare. A ținut, de asemenea, o parte din saliva otrăvitoare a Hydrai pentru a-și arăta săgețile.
HYPNOS
Hypnos, în mitologia greacă, zeul somnului plin de fantasme întunecate si frate al zeului morții, Thanatos. Ca și acesta, era reprezentat ca un tânăr, de obicei adormit sau cu o torță gata să cadă, adesea înaripat sau cu aripi la tâmple. Se spune că datorită lui îi datora Endymion, pastorul frumos de care se îndrăgostise, capacitatea de a dormi cu ochii deschiși. La ajutorul lui apelase și Hera, atunci când a vrut să îl adoarmă pe Zeus pentru a acționa nestingherită asupra lui Heracle. Când s-a trezit, Zeus a vrut să îl arunce în mare, însă pentru a nu-i îndurera mama, zeița nopții temută și respectată de Zeus, nu a făcut acest lucru. Era fiul lui Nyx și al lui Erebus.