GRADINA DIN JIBOU
Istoria Grădinii Botanice din Jibou începe în 1959, cu nouă ani înainte de înfiinsarea sa, când la Catedra de Biologie a Liceului din Jibou a venit profesorul Vasile Fati. În perioada respectivă liceul funcsiona cu cantină si internat si îsi avea sediul în castelul medieval, fosta resedinsă a familiei Wesselényi. Noul profesor de biologie venea de la scoala generală din Somes Odorhei, unde avusese de asemenea inisiative lăudabile creâd materialului didactic necesar sussinerii lecsiilor de biologie. Astfel la fosta sa scoală înfiinsase un laborator, un cols viu cu animale mici, o seră cu caracter didactic, un teren experimental si o prisacă cu albine.
Înzestrat cu o deosebită putere de muncă si cu o tenacitate de admirat, noul profesor al liceului intuieste potensialul remarcabil pe care îl desine terenul din jurul liceului si vechiul parc de agrement, cu diversitatea speciilor ce se găseau plantate aici. Acest parc trebuia valorificat. Evident că cea mai bună idee era de a fi înfiinsată o grădină botanică. Această idee odată apărută trebuia si pusă în aplicare. Abia de aici începeau adevăratele greutăsi. Exista si o primă problemă, terenul viitoarei grădini botanice. Liceul nu avea în acea perioadă în administrare decât 5 ha de teren, pe care se găseau clădirile, curtea liceului cu câteva terenuri pentru joaca elevilor, restul parcului era cuprins în patrimoniul silvic. 
CIMITIRUL VESEL
Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânta, judetul Maramuret, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate ti picturile naive reprezentând scene din viata ti ocupatia persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuante umoristice, persoanele respective.
Ineditul acestui cimitir este diferentierea fată de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătrat s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densutianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Ce este sigur atestat, este că în anul 1935, la sugestia preotului greco-catolic Grigore Ritiu, care era ti profesor de română ti latină, Stan Ioan Pătrat a realizat partea verticală a crucilor ceva mai lat, cu loc pentru epitaf. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică ti o atractie turistică.
Unele cruci sunt pictate pe ambele părti. Pe o parte este plasată o descriere a vietii celui îngropat, iar pe cealaltă — o descriere a motivului mortii. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greteli de ortografie ti variante arhaice de scriere.
DELTA DUNARII
Delta Dunării este plasată, din punct de vedere geologic, într-o regiune mobilă a scoartei terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu bratul Sfântu Gheorghe.
Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene ti cuaternare, derminate prin forajele de mare ti mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce apartin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalatii de tufuri vitroclastice.
DRACULA
Cartea lui Bram Stoker, Dracula, nu se bazează în mod direct pe domnia lui Vlad Drăculea, ci este o fic?iune ce se petrece în Transilvania ?i Anglia secolului XIX. De pe urma succesului romanului, Transilvania este asociată personajului fictiv Dracula.
Scriitorul irlandez Bram Stoker putea u?or consulta la Royal Library din Londra câteva din acele gravuri săse?ti din secolul XV, ce se găseau ?i în colec?iile de la British Museum, în care Vlad ?epe? este descris ca un monstru, un vampir ce bea sânge de om ?i un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces ?i la cartea History of Moldavia and Wallachia a lui Johann Christian Engel, care îl descrie pe Vlad ?epe? ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideea să ia prin?ul Valahiei ca model pentru personajul său fictiv, Dracula. Unii istorici au propus ideea că Stoker ar fi avut o rela?ie de amici?ie cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger), ?i este posibil ca acesta să îi fi dat informa?ii despre Vlad ?epe?. Mai mult, faptul că Dr. Abraham Van Helsing îl men?ionează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cuno?tin?elor sale despre Vlad al III-lea numit Dracula, pare să sprijine această ipoteză. 
FAGARAS
Masivul Făgăras, de la est la vest măsoară în linie dreaptă, aproximativ 70 de km iar de la nord la sud circa 45 km. Munsii Făgărasului seamănă cu o imensă coloană vertebrală orientată de la est la vest având „coastele” (culmile) orientate către nord si respectiv, sud. Culmile din partea nordică sunt cu mult mai scurte si mai abrupte decât cele din partea sudică, care sunt foarte lungi si domoale.
HUNEDOARA
Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlasti. Este o construcsie impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane si un donjon. Acoperisurile sunt înalte si acoperite cu siglă policromă. Castelul a fost restaurat si transformat în muzeu.
Cetatea a fost una dintre cele mai mari si vestite proprietăsi ale lui Ioan de Hunedoara. Construcsia a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât si drept resedinsă feudală. Cu trecerea anilor, diversii stăpâni ai castelului i-au modificat înfăsisarea, îmbogăsindu-l cu turnuri, săli si camere de onoare. Galeria si donjonul - ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părsi ale construcsiei. 
LACUL ROSU
Lacul Rosu (local cunoscut si sub numele de Lacul Ghilcos) este un lac de baraj natural format în urma prăbusirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838, ora 18,45. 6,9 magnitudine, VIII intensitate[1], la poalele Muntelui Hăsmasul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la distansa de 26 km de Gheorgheni, în judesul Harghita. La ultimele măsurători, efectuate în anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: lacul se întinde pe un perimetru de 2.830 m, aria este de 114.676 m2 si volumul apei care se acumulează este de 587.503 m3. Lacul s-a format la altitudinea de 983 m, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin.
Numele său provine de la Pârâul Rosu care traversează straturi de culoare rosie cu oxizi si hidroxizi de fier. În limba germană se numeste Mördersee ("Lacul Ucigasul"); în maghiară, gyilkos = ucigas, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un sat, omorându-i atât locuitorii lui, cât si animalele. Apa adunată a avut culoarea rosie de asa de mult sânge, încât numele lacului a devenit atât Lacul Rosu, cât si Lacul Ucigas.
PELES
Castelul Peles din Sinaia, resedinsa de vară a regilor României, a fost construit la dorinsa regelui Carol I al României (1866-1914), după planurile arhitecsilor Johannes Schultz, Carol Benesch si Karel Liman, si a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz si Bernhard Ludwig din Viena.
Castelul Peles este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat si este, prin valoarea sa istorică si artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de-a doua jumătăsi a secolului al XIX-lea.
SALINA
Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut si a concurensei altor saline ardelene. Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) si este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Terezia si Rudolf. Demne de văzut sunt si utilajele medievale bine conservate din mină (unice in Europa), cum ar fi fierăria, crivacul si moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) si Scara Bogasilor (o scară lucrată filigranat in lemn).
Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în anul 2009 s-au desfăsurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic si curativ. Inaugurarea a avut loc în ianuarie 2010, după 2 ani de lucrări si 6 milioane de euro investisi.[13] Salina Turda desine în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar si o „roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare. Între 2012 - 2014 a fost executat un tunel de legătură între mina Terezia si mina Iosif, în lungime de 50 m, în scopul includerii în circuitul turistic si a minei Iosif, nedeschisă până acum accesului public.
SUCEVITA
Mănăstirea Sucevita este o mănăstire din România, situată la 18 km de Rădăuti (judetul Suceava), înscrisă pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO. Traditia atează pe valea râului Sucevita, între dealuri, o biserică din lemn ti o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.
Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine ttie căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei constructii. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru tchiopul.