ARAD
În 1702 Aradul a fost ridicat la rangul de oraş cameral, statut care i-a dat facilităşi economice. Răscoala curuşilor (rebeli anti-habsburgi) din vara lui 1707 a lăsat urme adânci în viaşa oraşului, multe clădiri fiind distruse. După victoriile prinşului Eugen de Savoia, s-a instalat dominaşia habsburgică şi în Banat, situaşie confirmată prin pacea de la Passarowitz (1718). Ca parte a planului de dezvoltare economică pentru regiunile nou cucerite, autorităşile imperiale au adus colonişti germani. Dintre aceştia, câteva zeci de familii din Franconia au fost aduse în Aradul Nou (1724). Românii şi sârbii au populat şi ei satele din împrejurimi. Populaşia oraşului care s-a grupat în jurul cetăşii cuprindea grăniceri şi civili (şărani, meseriaşi, negustori) români, sârbi, germani şi unguri. Numărul de locuitori înregistraşi în oraş şi împrejurimi era de 441 familii în 1720. Aflat la întretăierea unor importante drumuri comerciale, Aradul devine cea mai dezvoltată urbe a zonei.
BRASOV
Brasovul a fost initial mentionat drept “Corona” in 1235, cand populatia saxona s-a stabilit aici. Mai tarziu, orasul a fost cunoscut ca Brasco, Brasso, Kronstadt, citadela Brassovia si Stalin. 
Timp de secole, orasul a fost (si este, inca) poarta catre sud si est a Transilvaniei. Dupa cum arata in opera sa “Ciocnirea civilizatiilor” renumitul profesor de la Harvard Samuel Huntington, aici se termina (ideologic) Europa. Granita dintre civilizatiile vestica si estica traverseaza Brasovul, separand Transilvania de restul Romaniei. 
BUCURESTI
Bucureşti este capitala României şi, în acelaşi timp, cel mai populat oraş şi cel mai important centru industrial şi comercial al şării. Populaşia de 1.883.425 de locuitori (2011) face ca Bucureştiul să fie al zecelea oraş ca populaşie din Uniunea Europeană. Conform unor estimări ale unor specialişti, Bucureştiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar în următorii cinci ani, acest număr va depăşi patru milioane. La acestea se adaugă faptul că localităşile din preajma oraşului, care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, însumează o populaşie de aproximativ 430.000 de locuitori.
Legenda spune că Bucureştiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai probabile, Bucureşti a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârşit de secol XIV.
CLUJ
Istoria Clujului începe de fapt cu epoca romană. După cucerirea Daciei, la începutul secolului al II-lea şi transformarea acesteia în provincie, Traian a pus aici bazele unei aşezări de colonişti. Este posibil să fi existat în zonă şi o tabără militară, dar până în prezent nu s-au găsit urme certe ale ei. Aşezarea, numită „Napoca” sau „Napuca”, a fost fondată pe malul drept al Someşului Mic (în centrul actual al Clujului, lângă podul peste Someş). Noua localitate apare menşionată pentru prima oară în anul 107 (sau 108), pe o bornă kilometrică, latină miliarium (miliarul de la Aiton) găsită în localitatea Aiton în 1758, pe drumul roman care venea dinspre Turda (latină Potaissa).
Aşezarea romană Napoca s-a dezvoltat fiindcă beneficia o pozişie strategică şi comercială avantajoasă, aici intersectându-se principalele drumuri nord-sud şi est-vest ale comerşului cu sare din regiune. Totodată mănoasa vale a Someşului Mic şi dealurile înconjurătoare, ca şi precipitaşiile abundente, au creat bune oportunităşi pentru producşia agricolă. În secolele care au urmat pozişia geografică explică prosperitatea de care s-a bucurat Clujul în antichitate
COSTANTA
Constanţa este unul dintre cele cele mai vechi oraţe atestate de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (ţi chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis. Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. ţi redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea oraţului. Ulterior, Constanţa a suferit un declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci ţi de crescători tătari de cai ţi oi. Localitatea a redevenit oraţ după construirea căii ferate Cernavodă-Constanţa ţi a portului, în 1865, pentru exportul grânelor româneţti. După Războiul de Independenţă (1877-1878), când Dobrogea a devenit parte a Regatului României, Constanţa, principal port al statului, a crescut continuu, deţinând acest rol până astăziCRAIOVA
Originea numelui actual al oraţului este subiectul multor controverse ţi pluteţte în legendă; singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că numele vine de la slavonescul „kralj” (rege, crai). „Craiova” poate însemna ţinut, ţară, naţiune ţi a fost dată probabil de slavii care au numit aţa populaţia latină-romană din cetatea naturală a Craiovei – naţiunea sau ţinutul.
IASI
Oraşul a fost incendiat de mai multe ori, de tătari în 1513, de otomani în 1538, de cazaci în 1650 şi de polonezi în 1686. Unul din cele mai dramatice momente pentru oraş a fost distrugerea din 1650, când cazacii şi tătarii au atacat Moldova, răspunzând refuzului lui Vasile Lupu de a-şi căsători fiica cu Timuş Hmelnitchi. Miron Costin ne spune că „au ars atunce tot oraşu", curtea fiind abandonată de dărăbanii lăsaşi de domn pentru pază. Singura salvare a locuitorilor erau Codrii Iaşilor, din apropiere .
Între 1565 şi 1859, oraşul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 şi 1862, atât Iaşi cât şi Bucureşti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala şării a fost stabilită la Bucureşti.
ORADEA
Oradea (în latină Varadinum) este menşionată pentru prima dată la 1113, într-o diplomă a abaşiei benedictine din Zobor, în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis şi al comitelui Saul de Bychar, însă rădăcinile sale sunt de origine romano-dacică, descoperirile arheologice atestând că în zona Salca din oraş şi zona Băilor Felix erau stabilişi romani şi daci. De-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit loc de convieşuire pentru un mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componenşei etnice de astăzi al Oradiei: români, maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ruteni şi turci.
TIMISOARA
Se presupune că fortăreaşa Timişoara a fost construită, în stil avar, în secolul al X-lea, fiind înconjurată de un canal cu apă, şi situată pe locul actual al Operei. În anul 1154 o localitate care ar putea fi Timişoara este menşionată de către geograful arab Al Idrisi.În anul 1175 este menşionat prima dată comitatul Timiş, parte a Regatului Ungariei, fără a se aminti care este centrul său economic şi administrativ. Prima menşiune documentară a orasului ar proveni, după unii din 1212, iar după alşii din 1266. După invazia mongolo-tătară care a distrus o mare parte din regatul Ungariei şi l-a despopulat, în anul 1241, regele Béla al IV-lea a chemat în şară colonişti germani care au reconstruit, între altele, şi cetatea Timişoara. Sub regele Ungariei Carol Robert de Anjou, care a urcat pe tron în anul 1308, Timişoara a devenit un oraş populat şi fortificat. Regele a construit aici un palat pentru el şi curtea sa. În perioada anarhiei feudale din Ungaria Carol Robert şi-a stabilit vreme de şapte ani capitala la Timişoara - între anii 1316-1323. În 1323 Carol Robert a putut reveni în centrul Ungariei şi şi-a mutat capitala la Visegrad. În 1443 cetatea Timişoara a fost dărâmată de un cutremur de pământ.