AZALEE
Azaleele sunt un grup de arbuști care fac parte din genul Rhododendron. Deși la început erau clasificate ca formând un gen separat, acum se consideră că aceste plante reprezintă două subgenuri ale genului rododendronilor - subgenul Pentanthera (plante decidue) și subgenul Tsutsuji (plante sempervirescente). 
O diferență majoră între azalee și restul familiei rododendronilor este mărimea. O alta este poziția florilor pe crengi. Azaleele au flori pe vârful crengilor, dar datorită numărului mare de crengi, în perioada de înflorire arbustul este compact. Aceste plante sunt recunoscute pentru faptul că toate florile înfloresc deodată, pentru o perioadă de o lună sau două.
BEGONIA
Begonia este un gen de plante perene, erbacee cu tulpina scurtă sau lipsește; frunzele mari (20-30 cm lungime), cordiforme, asimetrice la bază, palmate, pețioli cu peri perpendiculari, limbul cu o zonă argintie circulară, situată între margine și centru; florile mici, palid-roz, dispuse câte 4-5 în dichazii; fructul – capsulă triaripată, cu una dintre aripi mai dezvoltată.
Denumire științifică: BEGONIA REX, Regnul: Plantae Încrengătura: Spermatophyta Subîncrengătura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Begoniales Familia: Begoniaceae. Rădăcinile conțin substanțe astringente care stimulează circulația sangvină. Specie cultivată originară din India.
CRIN
Crinul, Lilium, face parte din familia Liliaceae şi este o plantă perenă, originară din China şi Japonia. Dar ce simbolizează crinul? Cunoscut şi foarte preţuit încă din antichitate, când era consacrat zeiţei frumuseţii, crinul e o plantă de grădină apreciată şi în zilele noastre, pentru deosebitele calităţi decorative ale florilor parfumate.
CRIZANTEMA
Crizantemele, numite și tufănele, dumitrițe, margarete de toamnă, sunt un gen de flori (Chrysanthemum), format din aproximativ 30 de specii de plante perene, aparținând familiei Asteraceae, native Asiei și Europei de nord-est. Aceste plante servesc drept hrană pentru larvele unor specii de fluturi.
Genul a fost format din mult mai multe specii în istoria sa, dar acestea au fost separate în mai multe genuri; denumirea genurilor a fost controversată, dar o hotărâre a Codului Internațional de Nomenclatură Botanică din 1999 specifică faptul că specia definitoare a genului este Chrysanthemum indicum. Aceste specii aparținea genului Dendranthema după separarea genurilor, dar înainte de hotărârea CINB.
GAROFITA
Dianthus (garofița) sau Floarea Zeilor. Dianthus înseamnă în limba greacă Floarea Zeilor sau Floarea Divină. Sunt peste 270 de specii de Dianthus, majoritatea erbacee perene și numai câteva sunt anuale sau bienale. Cresc sub forme de tufe, au frunziș bogat, un sistem radicular adânc.
Cel mai adesea sunt cultivate pentru decorarea parcurilor și grădinilor, jardinierelor, ghivecelor, dar și pentru a fi tăiate pentru buchete și aranjamente florale. Dianthus are frunze subțiri, la fel ca și tulpina, nu cresc foarte înalte – 30 cm, iar unele dintre ele sunt și mult parfumate. Florile apar la sfârșitul primăverii, vara sau toamna, în funcție de specie, și pot fi albe, roșii, roz, violete sau bicolore.
GHIOCEL
Ghiocelul (Galanthus L.; din limba greaca: gala - lapte, anthos - floare) este un gen de plante bulboase din familia Amaryllidaceae, plante care înfloresc printre primele la începutul primăverii. Cel mai reprezentativ membru al genului Galanthus este Ghiocelul comun (Galanthus nivalis).
Ghioceii nu trebuie confundați cu 2 plante asemănătoare, lușca (Leucojum vernum) și ghiocelul bogat (Leucojum aestivium); acestea sunt mult mai mari și au toate cele șase petale de aceeași mărime, deși unele specii de Galanthus au segmentele interioare de aceeași mărime cu cele exterioare.
LACRIMIOARA
Numele științific al lăcrămioarei, Convallaria majalis, face referire la locul unde crește planta (în vale) și la perioada anului în care aceasta înflorește (în luna mai). La noi, i se mai spune și mărgăritar, dumbrăvioară, clopoţele sau iarba Sfântului Gheorghe. 
Foarte populară în Imperiul Otoman, a ajuns să fie răspândită și în Europa, în special în Marea Britanie. Regina Victoria era o mare iubitoare a acestei flori și, începând cu secolul al XIX-lea, entuziasmul ei față de lăcrămioare a dus la creșterea popularității plantei. 
LOTUS
Floarea de lotus in timpul noptii duce o viata cu totul diferita. In timpul noptii floarea de lotus se inchide si planta trage si tine floarea in apa pe parcursul noptii. Asa a aparut asocierea pentru floarea de lotus cu renasterea si Soarele. In esenta, floarea de lotus sta inflorita cam trei zile, intrun iaz. Infloreste dimineata pana dupa-amiaza, cu programul de culcare seara!
Se poate considera ca simbolul floare de lotus are diferite intelesuri in diferitele culturi ale lumii, dar in esenta toate au multe similitudini. Oricine a aruncat o privire peste cultura egipteana nu a putut sa nu observe prezenta simbolului floare de lotus.
NARCISA
Narcisa (genul Narcissus) este un gen originar din nordul Africii, regiuni mediteraneene și Europa Centrală, circa 32 specii erbacee, bulboase. Termenul de narcisă vine de la mitul frumosului tânăr Narcis din mitologia greacă, care s-ar fi îndrăgostit de chipul său. 
Legenda spune că floarea a apărut la moartea sa, chiar pe mormântul său. În România este vestită rezervația naturală Poiana cu narcise din localitatea Vad, județul Brașov, din depresiunea Făgărașului. Un alt loc cu narcise este Rezervația naturală Poiana cu narcise de la Racâș-Hida de lângă satul Racâș, Sălaj.
TRANDAFIR
Confucius avea 600 de cărţi despre cum se cresc trandafirii,iar palatul Cleopatrei era plin de trandafiri – regina Egiptului fiind o mare iubitoare a uleiului de trandafir. Acest ulei şi petalele de trandafiri erau nelipsite din apa pentru baia sa. De altfel se ştie că,dacă se pun pe piele câteva picături de ulei de trandafiri (extract natural din petalele florilor),parfumul se va  personaliza.
Se pare că nici împăraţii romani nu i-au putut rezista acestei miresme delicate şi atât de personale! Cât despre Josephine,soţia lui Napoleon,istoricii menţionează că admira nespus trandafirii,iar în grădina ei avea o multitudine de specii! Cu atâţia admiratori remarcabili de-a lungul istoriei,trandafirul s-ar fi putut „umple de sine”,şi totuşi el a rămas pe cât de gingaş,pe atât de accesibil.