MONET

Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris – d. 5 decembrie 1926, Giverny, Franța) a fost un pictor impresionist din Franța. Monet s-a născut la Paris, Franța. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze.
Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin, dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc .
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătușa sa, Lecadre, a fost de acord să-l scape de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradițională predate la universitate nu i-au fost pe plac.

MUNKACSY

Mihaly Munkacsy von Lieb (20 februarie 1844 - 1 mai 1900), pictor maghiar realist. Unul dintre cei mai importanti artisti maghiari ai secolului XIX, Munkacsy a inceput sa picteze pe cand se gasea la Arad, unde lucra ca tamplar. Cu ajutorul unor colectionari a reusit sa studieze la academiile de arta din Viena, Munchen si Dusseldorf, terminand prima sa lucrare importanta, Celula Condamnatilor in 1872.
Impreuna cu prietenul sau Laszlo Paal se muta la Paris, unde va ramane pentru tot restul vietii. A inceput sa lucreze intr-un stil realist din 1873, realizand in doar doi ani majoritatea lucrarilor sale importante. Se casatoreste in 1874 cu vaduva baronului de Marches, iar stilul sau se va schimba radical ulterior, pictorul realizand in special scene de salon si naturi statice, dar si numeroase peisaje. In aceasta perioada se face simtita mai ales influenta lui Laszlo Paal.
Munkacsy revine la un stil mai realist, pictand o serie de portrete, intre care cel al lui Franz Liszt, precum si mai multe scene religioase. Spre sfarsitul carierei realizeaza si doua compozitii monumentale : Cucerirea Ungara, pentru Casa Parlamentului si o fresca impresionanta, Apoteoza Renasterii, pentru tavanului Kunsthistorisches Museum din Viena.

RENOIR

Pierre-Auguste Renoir s-a născut la 25 februarie 1841 la Limoges. Tatăl său a fost croitor. Copilăria și-a petrecut-o la Paris, într-un cartier apropiat de palatul Louvre. Un timp, în copilărie, el a studiat canto, fiind in atenția organistului bisericii parohiale Saint Roch, Charles Gounaud. La 13 ani a lucrat deja ca decorator de porțelanuri la firma fraților Lévy din Rue du Temple.
Mai târziu a pictat evantaie și jaluzele, reușind să strângă o sumă de bani pentru a putea studia pictura. Timpul liber îl petrece la Louvre, unde copiază lucrările expuse în muzeu. După un scurt timp petrecut în școala pictorului Charles Gleyre, în 1862 este admis în Académie des Beaux-Arts din Paris.
La școala de pictură a lui Gleyre cunoaște și se împrietenește cu Claude Monet, Frédéric Bazille și Alfred Sisley care studiau și ei pictura. Ei resping arta somptuoasă acceptată în acel timp de "Salonul Oficial", celebra expoziție anuală pariziană, unde lucrările erau admise după o selecție minuțioasă. A fost coleg și cu pictorul român Nicolae Grigorescu.

ZYCHY

Mihály Zichy was a significant representative of Hungarian romantic painting. During his law studies in Pest from 1842, he attended Jakab Marastoni's school as well. In Vienna he was Waldmüller's pupil in 1844. "Lifeboat", his first major work, comes from this time. On Waldmüller's recommendation, he became an art teacher in St. Petersburg.
He swore allegiance to freedom by painting the portrait of Lajos Batthyány, the first Hungarian prime minister, in 1849. From 1850 onwards, he worked as a retoucher, but he also did pencil drawings, water colours and portraits in oil. His erotic drawings have a particular warm intensity in which both members of the couple seem equal partners.
The series on the Gatchina hunting ordered by the Russian tsar raised him to a court artist. He founded a society to support painters in need. "Autodafé" on the horrors of the Spanish inquisition was painted in 1868. He travelled around Europe in 1871, and settled down in Paris in 1874.

GRIGORESCU

Nicolae Grigorescu este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian. Nicolae Grigorescu a devenit un simbol pentru tinerele generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești.
La vârsta de doar zece ani, Nicolae Grigorescu a intrat ca ucenic de iconar în atelierul lui Anton Chladek pentru o perioadă de doi ani. Nicolae s-a inspirat din miniaturile executate de către maestrul său și a păstrat maniera plină de farmec, ușoară și delicată, cu acel colorit proaspăt și suav care poate fi regăsită în icoanele sale din primii ani ca și în cele realizate imediat după terminarea uceniciei de atelier.
Aceeași manieră poate să fie văzută și în lucrările de factură târzie în care artistul a ajuns la perfecțiuni ale genului. El a folosit în toate acestea stilul retoric și primitiv al primilor pictori de șevalet, încadrându-se în acest fel în stilul picturii neoclasice care era promovat de noile școli de pictură bisericească care apăruseră în Țara Românească.

LUCHIAN

Ștefan Luchian a fost un pictor român, supranumit poetul plastic al florilor. Cu o vocație declarată încă din școala primară, l-a avut în perioada de formare ca maestru nedisputat pe Nicolae Grigorescu. Educația plastică și-a început-o la Școala de Belle-Arte, dar a fost completată la München și Paris.
Prin opera sa, Luchian s-a dovedit a fi o personalitate artistică originală, afirmându-se cu o pictură generoasă, vibrantă și care, prin paleta cromatică plină de lumină, prin poziția artistică înnoitoare, precum și printr-o scânteietoare expunere a limbajului, a reușit să transmită privitorului un mesaj umanist de mare calitate.
Marele aport inovator adus de Luchian în pictura românească din acele vremuri este reprezentat de modul de transpunere a efectelor de lumină, care la el izbucnesc la fiecare tușă de culoare. A reușit să fixeze în memorie „splendorile scânteietoare” ale peisajului românesc, pe care l-a redat într-o serie întreagă de opere, adevărate miracole de simplitate și de finețe, de sinteză cromatică și arhitecturală a formelor.

x