Subiect15

Medii de stocare

Hard-disk-urile au fost inventate in anii 1950. La inceput aveau ca marime pana la 20 inch in diametru si puteau inmagazina doar cativa megabytes. Initial au fost numite „fixed disks” sau „Winchesters” (un nume de cod folosit pentru un produs popular IBMÎncepând din luna aprilie 2009, cea mai mare capacitate a HDD-urilor de consum este de 2 TB
Un exemplu tipic de „HDD desktop", poate stoca ȋntre 120 GB și 2TB. HDD pot avea o viteză de rotație cuprinsă ȋntre 5.400 și 7.200 rpm (rotații pe minut) și o rată de transfer de 1 Gbit/s sau mai mare.

CD-ROM reprezintă acronimele de la „Compact Disk-Read Only Memory”. Unitățile CD-ROM folosesc ca medii de stocare a datelor suporturi denumite CD (Compact Disk). Un mediu de stocare CD poate stoca până la 700 MB de date.

DVD-ul (în engleză Digital Video Disc sau Digital Versatile Disc) este un mediu de stocare optic care vine ca succesor al CD-ului, cu o capacitate de aproape 7 ori mai mare, însă cu un mod diferit de scriere a informaţiei pe disc.

Unitate floppy disk sau FDD (Floppy Disk Drive) este un mecanism ce permite calculatorului să citească și să scrie informații pe dischete. Inventată de IBM, unitatea de floppy disk s-a bucurat mulți ani de popularitate și omniprezență ca formă de stocare și de schimb a datelor, de la mijlocul anului 1970 și până la sfârșitul anilor 1990
Flash-urile USB sunt de obicei detașabile și reinscriptibile, sunt mult mai mici decât o dischetă cu o greutate ȋn jur de 30 grame. Capacitățile de stocare a acestor dispozitive ȋn 2009 ajungeau până la 256GB cu ȋmbunătățiri constante ȋn dimensiune și preț pe capacitate

L